Curry cu fructe de mare

Senzaţii tari...
Asta ar fi prezentarea scurtă...
Altfel spus, eu iubesc curry-ul şi orice combinaţie în care apare! Că e doar orez simplu, că e supă, că e în patiserie sau că e pe frigărui, aroma este unică şi puternică.
Oricum, până nu ai de-a face puţin cu bucătăria indiană, nu înţelegi rolul exact al acestui "ansamblu" de condimente...
Curry îşi petrece existenţa în varietate infinită, mai mult sau mai puţin picant, mai dulce sau nu, mai discret ori de-a dreptul brutal...
Eu încerc şi nişte fructe de mare cu un sos curry...aşaaa...să văd ce iese...
În afară de vreo 500 de grame de fructe de mare, am nevoie de câteva fire de ceapă verde, de vreo 4 grăunţe mari de usturoi, 1 măr dulce şi bine copt, 2 linguriţe de făină, 2 linguriţe cu vârf de curry, 1 linguriţă rasă cu sare, 3 linguriţe de coniac, 100 grame de unt, 1 pahar cu lapte gras şi un pahar cu smântână cât mai grasă...plus o ţâră de ulei de măsline pentru prăjit "fructele".
Înainte de toate, mixez într-un blender mărul (fără coajă) împreună cu laptele şi 3 grăunţe de usturoi.
În untul topit, pun la călit ceapa verde tăiată mărunt şi sarea.
Urmează apoi curry-ul, făina, amestecul de lapte cu măr şi usturoi (ştiu că sună ca la balamuc...), iar după ce dau în clocot, opresc focul şi adaug smântâna. Dacă vreţi, puteţi da şi puţin zahăr pentru accentuarea aromelor.
Dau sosul curry deoparte, călesc fructele de mare în ulei de măsline, adaug grăuntele de usturoi rămas, tocat mărunt, sting cu puţin coniac şi scad bine. Torn peste toate sosul curry şi cam asta e!
Fierb şi un orez basmati, simplu, tras puţin la tigaie în unt (după ce a fiert).
E o mâncare ciudată, fără legătură cu plaiurile noastre şi neobişnuită pentru gusturile cu care ne-am învăţat...dar e minunată!

Muşchiuleţ a la Florian

Am fel de fel de stări, care mai de care mai ciudate, alternează tristeţea cu bucuria, oboseala cu agitaţia...simt că vine primăvara...dar vine greu...greu de tot.
Îmi este drag acest blog, care descoperă către ochii cititorilor puţintel din sufletul meu, din dorinţele mele şi din sensibilităţile mele.
Aştept să se îndrepte vremea, aştept să fie niţeluş mai cald şi aştept enorm să văd lalelele înflorite, florile mele de suflet.
Până atunci, servim azi un muşchiuleţ de porc mai interesant!
Nu ştiu cum să îl numesc, doar pot să spun că e un fel gustos, de fiţă şi uşor de făcut.
Pentru 2 persoane flămânde, avem nevoie de 500 de grame de muşchiuleţ, ulei de măsline, vreo 3 linguri de oţet balsamic, 3 linguriţe de sos de soia, sare după gust, 1 linguriţă rasă cu seminţe de chimen, 50 de grame de coniac (peste 35 de grade), 4 linguri de parmezan ras, vreo 2 mâini de rucola (merge şi salată verde tăiată fin) şi câţiva cartofi prăjiţi pentru completare.
Prăjim cartofii (pentru 2 persoane) şi îi lăsăm la cald.
Rumenim carnea tăiată fin, în ulei de măsline, adăugăm apoi sos de soia şi lăsăm să scadă binişor, apoi adăugăm coniacul şi îl aprindem cu o sursă de foc (flambăm carnea), iar după ce se stinge, scoatem carnea din tigaie. În uleiul rămas, călim câteva clipe seminţele de chimen, adăugăm oţetul balsamic, şi după vreo 15 secunde oprim focul. Peste acest amestec adăugăm frunzele de rucola şi amestecăm încetişor.
Aşezăm carnea frumos pe un pat de rucola, presărăm parmezan ras, înconjurăm cu cartofi prăjiţi şi servim cald.
E un preparat fin, de efect, iar gustul este uimitor. Chimenul în amestec cu frunzele de rucola şi cu dressingul astfel creat dă o notă exotică, iar carnea este fragedă şi parfumată datorită coniacului.
Nu vă fie teamă şi încercaţi chestioara asta...nu e deloc complicat...